18 decembrie 1989, Timișoara. Visul libertății făcut scrum, la ordinele Elenei Ceaușescu

Unii au reușit să se refugieze în catedrală, alții nu și au căzut pradă gloanțelor pe treptele lăcașului de cult.

Mai târziu, la adăpostul întunericului, începe Operațiunea Trandafirul. La ordinul Elenei Ceaușescu, 43 de cadavre ale celor împușcați în noaptea de 17/18 decembrie 1989 au fost luate de la morgă și transportate la București, unde au fost incinerate. Patru pubele cu cenușa celor incinerați au fost deversate la 20 decembrie, într-o gură de canal din comuna Popești-Leordeni.

În urma lor și peste timp rămânea mesajul Regelui Mihai, transmis de Europa Liberă, chiar în acea zi: „Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocați, fiți pașnici, dar demni. Cu Dumnezeu înainte!”

Uciși pe treptele Catedralei

Seara de 18 Decembrie 1989 a însemnat noi rafale de gloanțe asupra unor grupuri de tineri, care se aflau pe treptele Catedralei, cu lumânări aprinse în mâini. „Noi suntem poporul!”, scandau ei. De-a latul Pieței Operei se întindea un cordon de militari. Și la un moment dat au început să tragă. Și-au pierdut atunci viața Sorinel Dinel Leia (23 ani) și, la capătul unei alte rafale de împușături, Ioan Măriuțac (20 ani) și Vasile Marius Nemțoc (19 ani). Doi dintre cei uciși – Sorinel Dinel Leia și Ioan Măriuțac – au fost găsiți, în ianuarie 1990, în groapa comună din Cimitirul Eroilor, scrie timpolis.ro.

În volumul „Revoluția din Timișoara așa cum a fost”, revoluționarul Marius Mioc prezintă relatările unui martor ocular despre episodul uciderii acestor tineri, pe treptele Catedralei. Atunci când mulțimea a strigat „Soldați, uniți-vă cu noi!”, militarii au urcat în TAB-uri și le-au pornit prin fața manifestanților înspre stația de tramvai, pentru a împrăștia mulțimea de acolo. „Când TAB-urile au trecut prin fața noastră, milițienii (…) au tras un foc de avertisment. Noi ne-am îmbulzit să intrăm în catedrală. Catedrala are ușă dublă, dar la îmbulzeală, una din uși s-a închis. Stăteam ghemuiți, încercând să ne strecurăm înăuntru. Eu și încă o persoană, despre care mai apoi am aflat că se numea Sorin Leia, am ridicat capul să vedem ce se întâmplă, când s-a tras o rafală printre noi, de jos în sus. Leia Sorin a fost nimerit în mijlocul frunții. Glonțul care a ieșit din capul lui m-a atins și pe mine la baza gâtului, în partea dreaptă. Am simțit ca o arsură, am băgat capul «la cutie» și m-am strecurat încet-încet înăuntru. Niște tineri au văzut că Leia e împușcat și l-au târât în Catedrală. Deși împușcat în frunte, Leia nu pierduse mult sânge și încă mai respira. Când capul i-a atins cimentul, brusc s-a făcut sub cap o baltă de sânge”, a consemnat, pe blogul său, Marius Mioc, citându-l pe martorul ocular Gliguță Avram.

Cine a închis ușile catedralei?

Un moment controversat a fost cel legat de împărțirea responsabilităților în decizia de închidere a ușilor Catedralei Mitropolitane, conform timpolis.ro. preoții Catedralei au fost acuzați că au închis porțile lăcașului de cult și demonstranții nu au avut unde să se refugieze din fața gloanțelor.

Întrebat despre episodul închiderii ușilor Catedralei, primul purtător de cuvânt al revoluționarilor și al Armatei din Timișoara post-revoluționară, Corneliu N. Vaida a declarat că el, personal, nu a fost în preajma Catedralei în după-amiaza zilei de 17 Decembrie: „Ce pot relata despre episodul acela e doar o discuție purtată în 1990 cu ÎPS Nicolae, când am avut ocazia să însoțesc o delegație ministerială norvegiană și am fost invitați la prânz la Mitropolie. Cu toate că protocolul nu prea permitea alt gen de discuții, fiindcă Revoluția era prea proaspătă în mintea mea, iar în acea vreme dânsul era învinovățit de închiderea porților Catedralei, m-am scuzat și l-am întrebat de ce a făcut acel gest. El m-a privit lung și mi-a spus că nu el a dat o asemenea dispoziție, dar poate lua asupra sa păcatul…”

Corneliu Vaida a mai spus că responsabilitatea pentru uciderea unor oameni nevinovați este partajată între cei care au emis efectiv dispozițiile legate de represalii și zeloșii funcționari care au executat fără să crâcnească ordinele superiorilor lor: „Pentru mine, cel care a închis efectiv porțile e la fel de vinovat ca și cel care a dat dispoziția! Câți preoți erau atunci în lăcaș? Câți s-au împotrivit acestui ordin samavolnic?”, se întreabă Corneliu Vaida. Apreciind, totodată, că, în afară de acest episod, același gen de culpă apasă pe umerii comandanților Armatei, care au dat atunci ordin să se tragă în mulțime. Aceștia, și mulți alții care se fac vinovați de crime împotriva propriului popor, au ales ulterior să se refugieze, laș, în spatele tăcerilor și al unor vinovății colective:

„În 17 Decembrie, prima victimă a Revoluției a fost călcată de TAB, la doi metri în spatele meu. Ce era așa greu de depistat cine a fost la manșa TAB-ului respectiv? Există multe fotografii cu taburile, există jurnale de luptă ale unității, ar trebui să existe și înregistrări ale convorbirilor radio dintre vehicule și biroul de Operații din marea unitate”, a susținut Corneliu Vaida, conform timpolis.ro.

Operațiunea Trandafirul- uciși, arși și aruncați într-o gură de canal

În noaptea de 17/18 decembrie 1989, 44 de cadavre au fost luate din morga Spitalului Județean Timișoara, spre a fi transportate la București. Acțiunea e botezată, inofensiv, „Trandafirul”, conform memorialulrevolutiei.ro. Ordinul a venit din partea Elenei Ceaușescu, Nicolae Ceaușescu fiind plecat într-o vizită în Iran. Scopul acțiunii era ștergerea urmelor masacrului de la Timișoara. Dispariția cadavrelor urma să fie explicată susținând că persoanele respective au părăsit fraudulos țara, fugind în statele vecine.

Cadavrele au fost încărcate, în toiul nopții, într-o autofrigorifică, operațiunea desfășurându-se la adăpostul întunericului și sub paza trupelor de securitate. Șoferul mașinii nu a știut nimic, conform informațiilor vehiculate. I-au fost înmânate cheile mașinii abia la Miliție, unde fusese obligat să aștepte toată noaptea. Pare cel puțin ciudat că executanții se foloseau de un civil. La fel făcuseră și în spital, unde au insistat ca directorul instituției să asiste la trierea cadavrelor, conform memorialulrevolutiei.ro.

Conform sursei citate, în zorii zilei de 18 decembrie, izoterma condusă de un civil, care nu știa ce transportă, pleacă spre București, pe ruta: Sibiu – Vâlcea – Pitești. Acesta era însoțit de un autoturism al Securității. În momentul în care cei de la Timișoara, plecați cu o izotermă și cu o Dacie care aparținea Miliției din Timișoara, ajung la Kilometrul 36 din apropierea Bucureștiului, este preluată de o altă echipă de la Direcția Economică a Miliției din București, de alți executanți care nu știau nimic ce s-a petrecut înainte. Este preluată izoterma, cu alte două mașini Dacii, și acțiunea, de aici încolo, se numește „acțiunea Vama”. La București, doi ofițeri superiori din Miliție primesc ordin să întâmpine la Kilometrul 36 o izotermă cu, citez: „niște colete cu ajutoare sosite din străinătate, care urmează să fie distruse la vama Antrepozite”.

Ajunsă la locul întâlnirii, izotermei avea să i se schimbe numerele de înmatriculare, iar macabrei acțiuni numele din „Trandafirul” în „Vama”. La sosirea în Capitală, șoferul este trimis la hotel, iar locul său este luat de un subofițer. Este noaptea dinspre 18 spre 19 Decembrie. Fără a se cunoaște ce s-a întâmplat cu izoterma în acest timp, se știe că destinația a fost schimbată, și transportul ajunge marți, 19 Decembrie, la ora 17.00, la Crematoriul „Cenușa”, care avea un director securist. Secția 14 Miliție primește ordin să înconjoare zona și să interzică accesul în împrejurimi. Pentru personalul crematoriului, unul dintre însoțitori, colonelul Baciu, din Inspectoratul Miliției, se dă drept medic și inventează o catastrofă. În cursul nopții, se efectuează incinerarea cadavrelor, fără nicio formalitate. Manipulanții declară că morții erau tineri, între 30 și 40 de ani, majoritatea împușcați, tăiați de baionete sau cuțite, doi cu capetele sparte, iar unii aveau mâinile sau picioarele legate. Pentru sinistra manoperă, cei cinci muncitori primesc câte un plic cu două mii de lei și sfatul: „Un pas greșit, și sunteți lângă cei morți!”. „Înainte de a se trece la arderea cadavrelor, fostul colonel de Miliție Baciu Ioan a înmânat câte 2000 lei muncitorilor: Mititelu Mihai, Bocioacă Ștefan Nicolae, Câmpeanu Grigore, Iordan Gheorghe și Zâmboianu Gheorghe, care urmau să efectueze incinerarea, punându-i să semneze angajamente că nu divulgă secretul acelei operațiuni.

Trupurile sunt transformate cenușă, strânsă apoi în patru tomberoane. La ora 10.00, i se raportează generalului Nuță îndeplinirea ordinului. Tot atunci, cele patru tomberoane sunt preluate de căpitanul Dorel Nuță cu o furgonetă. Acesta, în jurul orei 12.00, deversează cenușa într-o gură de canal, lângă Popești-Leordeni.

Familiile celor dispăruți în primele zile ale Revoluției de la Timișoara au aflat târziu ce s-a întâmplat cu trupurile celor dragi, conform memorialulrevolutiei.ro.

„Abia în ianuarie am primit o știre oficială din partea Procuraturii că 40 – la început, pe urmă 44 – de cadavre au fost transportante la București și arse la Crematoriul . Noi, timișorenii, ne căutam morții prin gropile comune care s-au descoperit în ianuarie, în Cimitirul Eroilor, în Cimitirul Săracilor (…) Acest adevăr despre l-am aflat abia în 1991, luna martie sau aprilie ”91 când am făcut un mare marș din Timișoara la București… avem un film cu procurorul Voinea, când s-a deplasat la Popești-Leordeni… Era iarnă, erau gunoaie în jurul canalului, acolo i s-au pus multe întrebări, a răspuns cum a putut… se pare că ăsta e, deci acolo s-a aruncat cenușa a 43 de cadavre… Dar noi, urmașii, după declarații ulterioare, când se spune că și la Slatina a ajuns o altă mașină cu morți… cea de a doua, dar au plecat deodată, numai una s-a defectat și n-a mai putut să ajungă la București și atunci au hotărât să se oprească în Slatina, un punct care era foarte bine organizat de către Ceaușescu… Acolo se zice c-ar fi fost 38, 39 de cadavre în mașină…Nu figurează (dispăruți) defel, pentru că mulți aparținători din țară veneau la Timișoara să-și caute morții și erau trimiși înapoi acasă, fără să li se dea nicio informație. Deci se pare că s-au inversat mașinile. Mașina care a plecat de la Penitenciar sau de undeva cu cadavre din 16 noaptea și din 17 ziua, din cadrul Armatei, chiar, care s-au ținut secrete, a ajuns la Popești-Leordeni, și cealaltă mașină s-a împotmolit la Slatina”, a afirmat Ioan Bânciu, vicepreședintele Asociației Memorialul Revoluției.

Mesajul Regelui Mihai: „Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile”

Aflat în exil, la Veroix, Regele Mihai le-a transmis un mesaj de solidaritate și încurajare românilor la 18 decembrie 1989. Mesajul a fost înregistrat la un casetofon, acasă, cu ajutorul soției sale, Regina Ana. Caseta a fost trimisă postului BBC, iar la români le-a fost transmis prin intermediul postului de radio Europa Liberă.

„Sunt cu gândul și cu sufletul alături de voi, sunt ca și voi îngrijorat când aflu cruzimea cu care reacționează cei de la Putere atunci când cereți doar drepturile cele mai elementare și totuși și totodată am și aveți mari speranțe fiindcă luați cuvântul, manifestând. Fiindcă nu vă mai temeți, fiindcă prin însăși sălbăticia represiunii întelegeți și întelegem cu toții că le e frică de voi celor de la putere. Manifestați pașnic cu lozinci care să le spuie care vă sunt năzuințele. Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocati, fiți pașnici, dar demni. Cu Dumnezeu înainte!”, le-a transmis fostul suveran românilor.